Clepsidra   Revista  de  istorie  a  Colegiului  Economic  ,,Mihail Kogălniceanu”   Focșani  Nr. 1 ,  anul 2012     Cuprins    ©  Școala și istoria , prof. Bogdan Ciubotaru...............................................................pag. 3   © Istoria orală – un nou tip de abordare disciplinară , Bogdan Gurgu (XII A)..........pag. 4   ©  Dumitru Prunariu , Florin Hulubă (XI B)....................................................................pag. 5-6   ©  Nicolae Iorga , Iuliana-Loredana Apostu (XI A)și Carmen Leonte (XI D)...............pag. 6-7   ©  Hermes , Andrada Son (XIIB).....................................................................................pag. 8-9   ©  Regretă sau nu românii comunismul , M. Dochioiu, Ș. Mușat, L. Novac, I. Purcaru, L. Variu, I. Sbârciog (XI F)..........................................................................................pag. 10-11   ©  Napoleon Bonaparte , Andra Stelescu (XII D)...........................................................pag. 12-13   ©  Constantin Brâncuși , Raluca Florentina Larion (XI E)............................................pag. 14-15   ©  Cărți citite , Ciprian Pricopi (XII D).............................................................................pag. 16   ©  Cărți citite , Andrei Acrîșmăriței (XII A)......................................................................pag. 17   ©  Monumente ale arhitecturii medievale românești ,  Mădălina Georgiana Stan (XI A)................................................................................pag. 18-19   ©  Uniunea Europeană și Drepturile Omului , Andra Bosoiu, Ștefania Haiduc, Cătălina Matei (XI F)...................................................................................................pag. 20-21   ©  Cercul de istorie Clepsidra , Marius Condruz (XII A)...............................................pag. 22-23   ©  Activități 2011 , Andreea Pătrașcu (XII A).................................................................pag. 24-26     Ș c o a l a   ș i   i s t o r i a C L I O   -   f i l e   d e   i s t o r i e   Imagini realizate de elevul  Mădălin Hogea - clasa a XI-a D   Revista  online  Clepsidra  a  apărut firesc. A apărut ca urmare a activităţii cer - cului de istorie din şcoala, cerc care se bucură  de  o  participare  entuziastă  a elevilor colegiului.  Cercul  de  istorie  Clepsidra are  o tradiţie  în  şcoala  noastră,  ge-neraţii  la rând,  activităţile  din  cadrul  cercului atrăgând  o  participare  mare  a  elevilor, care au astfel posibilitatea să aprofundeze cunoştinţele primite la orele de curs şi să descopere  noi  înţelesuri.  De  ceva    timp elevii noştri nu s-au mulţumit doar să-şi formeze noi deprinderi de investigare, să colecţioneze vestigii şi documente privind istoria  locală,  ci  au  îmbinat  tehnologia modernă cu istoria. Aşa a apărut din fe- bruarie  2011  site-ul  cercului  de  istorie Clepsidra  şi  acum,  iată  ,  revista  on-line Clepsidra. Atractivitatea  temelor  propuse  de profesorii de istorie ai colegiului se îmbină cu dorinţa de performanţă şi de utilizare a noilor tehnologii astfel că valenţele for- mative ale activităţii sunt evidente. Salut apariţia  revistei  on-line  Clepsidra şi  îi doresc viaţă lungă şi subiecte pline de in - teres şi substanţă. Director, prof. Bogdan Ciubotaru     Istoria oral ă – un nou tip de abordare disciplinar ă  În condițiile unei societăți în tranziție, ale unei valori spirituale bulversate de experiența comu - nistă și de impactul adesea abrupt sl regimului democratic, puțin exersat în spațiul românesc, cunoașterea și studierea istoriei orale poate con - stitui un reper al normalității. Dincolo de polemi - cile în jurul statutului pe care îl poartă, istoria orală are o funcție gnoseologică, cât și una civilă, ea formează nu numai specialiști în domeniu, ci și cetățeni care aderă voluntar la setul de valori comune pe care le fondează. A neglija această abordare științifică, sau de a o priva de drepturile ei firești înseamnă a distruge unul din mijloacele de lucru, de a atenta la memoria propriului popor. Propunerea unui proiect de istorie orală din partea elevilor a fost pentru profesorul de istorie Dorin Cristea un impuls binevenit. Tema ,,Viața publică și viața privată a părinților mei în perioada dictaturii ceaușiste 1965-1989” a fost propusă cu un an înainte de către elevii clasei a XI-a A de la Colegiul  Economic  ,,Mihail  Kogălniceanu”  din Focșani (dirigintă prof. Fiștoc Mihaela). Se dorea o abordare eficientă pentru cei interesați de isto - rie orală, de a se realize nu numai o completare la temele din planul cadru ci să realizeze un real schimb de informații și argument. Se deschidea pentru elevi, cu siguranță, o altă metodă de lucru, colaborare constantă, acțiuni comune, mult dia - log și spirit de emulație.   În acest sens colaborarea cu Institutul de isto - rie orală de la Cluj a determinat vizita celor doi profesori  universitari  conf.  dr.  Ionuț  Costea  și cercetător Adrian Boda, în data de 21 octombrie 2011, care au evaluat proiectul menționat. Elevii clasei a XII-a A au prezentat materialele realizate de către ei și au avut discuții constructive cu cei doi cercetători clujeni. Concluzia este că s-a abordat tipul de lucru de practica  memorială,  apropiat  de  pro za  scurtă, care apelează la mijloacele povestirii pentru a do - cumenta și în același timp a imortaliza viața sub co mu nism. Cu mai multă sau puțină convingere, cu mai mult sau mai putin talent, autorii și au - toarele mărturiilor au răspuns chestionarului de interviu și au intrat în competiție pe acest plan. Rolul cel mai important l-au avut elevii din cadrul proiectului care au învățat tehnica interviului și metodele de lucru a istoriei orale.  Consemnat de BOGDAN GURGU  clasa a XII-a A     DUMITRU PRUNARIU primul român care a ajuns pe Lună   La 12 mai 1981, Dumitru Prunariu a fost confirmat în mod oficial ca primul nominalizat în cadrul zborului spațial româno- sovietic, alături de cosmonautul sovietic colonel Leonid Popov - comandant de echipaj. Acesta era un cosmonaut experimen - tat și mai efectuase un zbor cu o durată de 186 de zile. La 14 mai  1981  a  devenit  primul  și  singurul  român  care  a  zburat vreodată în spațiul cosmic, și a petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute. Cele șapte zile le-au petrecut  pe stația orbitală Saliut 6. Acolo, cei doi cosmonauți s-au întâlnit cu cosmonauții sovietici Vladimir Kovalionok  și  Victor  Savinîh,  care  se  aflau deja pe orbita din 21 martie.  Pentru o săptămână au lucrat împre - ună, realizând 22 de experimente științifice, printre  care  cele  denumite  „Capilar”, „Biodoza”, „Astro” sau „Nanobalanța”.   La 12 aprilie 2011, la aniversarea a 50 de ani de la primul zbor spațial uman al lui Iuri Gagarin, Dumitru Prunariu a primit, împreună cu alți cosmonauți, din partea președintelui rus Dmitri Medvedev, nou instituita decorație  Medalia de Merit pentru Explorare Spațială .   Dumitru Prunariu desfășoară o bogată activitate  profesională,  fiind  membru  a  nu - meroase asociații și comisii de specialitate din România și străinătate. Este membru al Comisiei  de  Astronautica  a  Academiei Române (1981), membru fondator alaturi de alți 24 de astronauți al Asociatiei Explorato - rilor  Spatiului  Cosmic  (1985),  membru  co- respondent  al  Academiei  Internaționale  de Astronautică (1992) și membru titular (2007), membru  al  Comitetului  Național  COSPAR (1994),  Membru  de  Onoare  al  Academiei Române (15 nov. 2011). Realizat de Florin Hulubă, clasa a XI-a B     NICOLAE IORGA  17 ianuarie 1871- 27 noiembrie 1940 istoric, critic literar, documentarist, poet,  enciclopedist, memorialist, ministru,  parla - mentar, prim-ministru, profesor universitar, acadmician român •  După studiile elementare și gim - naziale în Botoșani, termina Liceul Național din Iași in 1888.  • Continuă studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul (1893) la numai 23 de ani. • Iorga devine in 1893, la numai 23 de ani, membru corespondent al Academiei Române.  • In 1894, la 24 de ani, obține prin con - curs catedra de istorie la Universitatea din București.  • Din 1911 este membru activ al Aca- demiei Române.  • Incepând din 1922 ține cursuri de vară la Valenii de Munte, județul Prahova.   Dotat cu o memorie extraordinară, cunoștea istoria universală și în special pe cea românească în cele mai mici detalii.  Opera sa istorică cuprinde diverse domenii: monografii de orașe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerțu - lui, literaturii, tipăriturilor, a călătorilor în străinătate etc.  Iorga este autorul a 1003 volume,     12755 articole, 4963 recenzii.   “  ,,Ț ara noastră are, înainte de toate,  o  datorie:  aceea  de  a  munci.  Munca, adevarată și spornică, nu se poate face  decât  prin  solidaritate  națională.”     NICOLAE      IORGA   în imagini   Material realizat de elevele: Iuliana- Loredana Apostu - clasa a XI-a A Carmen Leonte - clasa a XI-a D   Publicații importante:   -   Studii și documente cu privire la istoria românilor în 25 volume (1901-1913); -   Istoria Imperiului Otoman în 5 volume; -   Istoria românilor în 10 volume (1936- 1939); -  Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice  (Învierea lui Ștefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia ,și altele), volume memorialistice ( Oameni cari au fost,  O viață de om, așa cum a fost ); -   În 1903 a preluat conducerea revistei Sămănătorul .     Mitologie  HERMES  zeul  călătorilor   Hermes, sau Mercur, este fiul lui Zeus și al nimfei Maia. El vine pe lume pe ascuns, atunci  când  oamenii  și  zeii  dorm,  fiind  cel care ia prin surprindere. Încă de la nașterea sa, într-o grotă din Muntele  Cilene,  reușește  să  se  desfacă  de scutece  și  fuge  să  fure  o  parte  din  turma fratelui său Apolo. Duce animalele în peștera sa  din  Pilos  și,  pentru  a  șterge  urmele,  le obligă  să  meargă  cu  spatele.  Cumpără tăcerea  lui  Batos,  care  îl  văzuse,  sacrifică două  dintre  vitele  furate  și  le  împarte  în douăsprezece porții, pentru cei doisprezece mari  zei  din  Olimp.  Apoi  ascunde  restul turmei și revine la grota sa. Batros însă nu-și respectă cuvântul și divulgă ascunzătoarea lui Hermes. Apolo se repede  într-acolo  și  i  de  plânge  Maiei  de faptele fiului ei. Ea însă îi arată copilul dor - mind cuminte în leagăn și-i respinge acuzați - ile.  Totuși, Hermes este nevoit să se apere în  fața  tribunalului  lui  Zeus.  Pledoaria  este atât de abilă și de spirituală, încât stăpânul Olimpului izbucnește în râs ascultând-o și le cere celor doi frați să se împace. Hermes este zeul cuvintelor:cuvintele, mijloc de comunicare, expresie a galanteriei și a iubirii, mesageri ai cunoașterii, dar și a minciunii  care  maschează  adevărul,  îi zăpăcesc  pe  îndrăgostiți  și  discreditează bunele împărțeli. Este intermedisrul între oa - meni și Olimp, Olimp și Hades.   Dibăcie, inventivitate, cunoaștere, imaginație și măiestrie, iată  calitățile principale ale lui Hermes. El reprezintă pentru lucrul cu  ideile ceea ce este Hefaistos pentru îndemânarea mâinilor.   Hermes și mama sa, reprezentare pe un vas grecesc   Hermes reprezentat pe ceramica greacă     preluare din  Mitologiile lumii ,  Enciclopedia RAO, 2006 Andrada Son, clasa a XII-a B   HERMES  un zeu cu puteri multiple   Zeu al comerțului, este singurul care și-a obținut statu - tul  divin  din  urma  unui  contract.  Prezidează  schimburile comerciale  și  îl  asistă  pe  Priam  când  acesta  răscumpără trupul lui Hector (Iliada, XXIV). Zeu inventator și magician, imediat ce coboară din leagăn inventează lira, pe care o confecționează din cara - pacea unei broaște țestoase și i-o dăruiește lui Apolo. Flautul este tot invenția sa.  Zeus este foarte mândru de spiritul cre - ativ  al  ultimului  său  născut:  îl  numește curierul său personal și totodată mesagerul zeilor din Infern, Hades și Persefona  (Odiseea, V). Este  Zeu  al  călătorilor  (Odiseea,XIV), imaginea sa este prezentă la toate răspântiile sub forma unui stâlp pe care se află un cap de bărbos. Divinitate binevoitoare, îl salvează pe Ulise cerându-i nimfei Calipso să-l elibereze, îl protejează pe Heracles împiedicându-l să lupte cu fantoma Gorgonei, îl eliberează pe Ares din vasul de lut în care-l închiseseră gi - ganții  și  îl  ajută  pe  Zeus,  scăpând-o  pe  Io, amanta sa, din ghiarele monstrului Argus și îi înapoiază tendoanele furate de Tifon. Dar, zeu al hoților și tâlharilor, este vi - clean,  ascuns,  înșelător.  Grecii  vorbesc despre ,,mâna lui Hermes” așa cum ar spune ,,mâna  hazardului”,  întotdeauna  întâmplă - toare. Hermes le însoțește pe cele trei zeițe - Hera, Atena și Afrodita - la concursul de fru - musețe care a determinat izbucnirea războiu - lui troian, poartă casca lui Hades, care îl face invizibil, îl ucide pe Hipolitos și cunoaște dru - mul care duce spre Infern (Odiseea, XI)     REGRETA SAU NU ROMÂNII COMUNISMUL ? Unii români regretă comunismul   In ultimii ani, numărul românilor care regretă perioada comunistă a crescut, astfel că în prezent, conform sondajelor de opinie, 61% dintre români consideră co - munismul o idee bună, iar jumatate dintre ei cred că înainte de 1989 se trăia mai bine. Pe vremea comunismului nu exista noțiunea de somaj, statul oferind un loc de muncă tuturor. Ce se întamplă acum? Statul nu mai oferă locuri de muncă și mai mult decât atât, nu este capabil nici măcar să stimuleze crearea de locuri de muncă de către mediul privat. Iar atunci când o schimbare de regim te pune în situația de a alerga luni sau chiar ani de zile după un job (și acela prost plătit), este normal ca mulți să simtă o undă de regret când se gândesc la siguranța economică pe care o aveau înainte de 1989.  In 1989, în ultimul an al regimului Ceaușescu, salariul minim brut în România era de circa 2.000 de lei, salariul mediu brut era de circa 3.500 de lei, iar cel mediu net de 3.000 de lei, ceea ce înseamnă că între salariul minim și cel mediu diferența nu era prea mare. In termeni financiari, nivelul de trai era apropiat de pragul decenței.  In prezent, într-o Romanie democratică, membră a Uniunii Europene și a NATO, salariul minim brut este de 700 de lei, cel mediu brut de aproximativ 2.000 de lei iar cel mediu net de aproape 1500 lei, diferenta dintre aceste două salarii fiind enormă. In plus, acum salariul mediu pe economie nu asigură un nivel de trai decent, iar cel minim este de-a dreptul ridicol, el nu stimulează munca și nici consumul, aceasta având efecte negative și asupra creșterii economice a României.     Alți români nu regretă comunismul   “Cine uita istoria riscă să o repete ” spune o celebră maximă. Regimul comunist din România, cu toate că a avut unele plusuri sub aspect economic, a avut foarte multe aspecte profund negative, care au făcut ca “epoca de aur” ceaușistă să fie o epocă de tristă amintire în istoria românilor.    Nu aveai libertate de exprimare, dacă ziceai ceva “nelalocul” lui erai aspru pedepsit, nu aveai libertate de circulaţie, adică nu aveai voie să ieşi din ţară, decât în ţările comuniste și în grupuri organizate și sub supravegherea strictă a Securității. De altfel, mai toate drep - turile fundamentale ale omului erau încălcate flagrant în timpul regimului totalitar comunist, un regim opresiv la adresa propriilor cetățeni. Pentru a putea plătii datoriile uriașe ale ţării (pe care, de altfel, tot el le-a contractat), Ceauşescu a impus populației țării restricţii draconice la alimente: acestea se puteau lua doar pe bază de cartelă, în cantități insuficiente (de exemplu, o familie de patru persoane avea dreptul la doar două pâini pe zi) și, mai mult decât atât, alimentele lipseau cel mai adesea din magazine, iar cozile care se formau erau infernale. Alimentația insuficientă și nesănătoasă era un fenomen obișnuit în ultimii ani ai regimu - lui Ceaușescu în multe familii de români. Alte restricții severe erau impuse la consumul de electricitate, de caldură și de apă. Televiziunea română nu emitea decat 2-3 ore pe zi şi în acele puține ore românii erau “educați” cu ştiri și emisiuni diverse prin care se slăveau par - tidul şi “conducătorul iubit”, Nicolae Ceausescu - manifestări specifice “cultului persona- lității”. Cenzura și propaganda erau la ordinea zilei. Toate aceste elemente negative demonstrează faptul că mulți români și-au uitat propria istorie și, în final, menționăm o altă maximă celebră care îi aparține lui Winston Churchill : “Democrația este un sistem politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum.” Bibliografie:  http://businessday.ro/09/2010/jumatate-dintre-romani-cred-ca-era-mai-bine-inainte-  de-1989-de-ce/ http://www.jurnalul.ro/special/romanii-nu-regreta-comunismul-526525.htm# http://eroiinumor.blogspot.com/  Madalina Dochioiu, Ștefania Mușat, Laura Novac,  Irina Purcaru, Larisa Variu, Ionut Sbârciog - clasa a XI-a F     NAPOLEON  BONAPARTE   Nici un alt om, cu excepția, poate, a lui Alexandru Macedon, nu și-a influențat atât de decisiv epoca pre - cum a facut-o Napoleon Bonaparte (1769-1821).  Viața lui este aceea a unui om excepțional, care a știut să fructifice la maximum toate oportunitățile oferite de istorie. Fără Revoluția din 1789, micul caporal, cum cu atâta dragoste îl alintau soldații săi, nu ar fi reușit să de - pășească probabil gradul de colonel, sfârșindu-și cariera în cine știe ce burg prăfuit din Normandia sau Gasconia, în calitate de comandant de garnizoană. Revoluția însă a descătușat energiile oamenilor, în general ale celor tineri, punându-le  în  valoare,  modificând  ierarhiile  sociale  și promovand competența în locul originii. Napoleon nu a fost singurul caz, el alăturându-se unei  lungi  liste  din  care  putem  să-i  cităm  pe  Hoche, Marceau, Jourdan, Bernadotte, Lannes, Lefebvre, ca să ne referim doar la segmentul militar al societatii franceze.  Ceea  ce-l  individualizează  pe  Napoleon  în  raport  cu  ceilalți  nu  este  doar  geniul  militar, care-l plasează în galeria marilor comandanți de oști, alături de Alexandru Macedon, Iulius  Cezar  sau  Frederic  cel  Mare,  ci  și  o  rară  și  fericită  combinație  între  o  putere  de  muncă ieșită din comun, o memorie fantastică și o inteligență neobișnuită.   Dormea trei ore pe noapte, fiind capabil ca, în toiul celei mai aprige bătălii, să ațipească vreme de 10 minute, pentru ca mai apoi, refăcut complet, să ia deciziile cele mai potrivite.  Victoriile de la Arcole (1796), Rivoli (1797), Abukir (1799), Marengo (1800), Austerlitz (1805), Friedland (1807), Wagram (1809), Montmirail (1814) ramân niște capodopere de artă militară, prin viteza de execuție, știința concentrării unor forțe superioare în locul sau la mo - mentul oportun, precum și prin capacitatea împăratului de a-și mobiliza și motiva soldații.  Bonaparte cunoștea pe de rost numele a mii de militari, îngrijindu-se în permanență de hrana și cazarea lor. Le cerea eforturi supraomenești atât generalilor săi, cât și simplilor os - tași, dar îi și răsplătea pe măsură. Devotamentul armatei față de el a rămas neschimbat în pofida trădării mareșalilor, în schimb calitatea soldaților a scăzut constant, pe măsura pierde- rilor suferite în nenumaratele războaie purtate. Campaniile anilor 1814 și 1815 au fost duse cu tineri recruți, entuziaști dar lipsiti de experiența și vigoarea veteranilor.    Austerlitz Waterloo Napoleon părea condamnat să învingă mereu. Insă victoriile împotriva Austriei (1797, 1801,  1805,  1809),  Prusiei  (1806)  și  Rusiei (1807) n-au făcut decât să amâne scadența. Vlăguită după 20 de ani de razboaie, Franța n-a putut ține pasul cu ambiția împăratului ei. Și  sfârșitul  a  venit  inevitabil,  începând  cu bătăliile de la Leipzig și Dresda (1813).    Campania  din  1814  arăta  un  împărat care părea să-și fi regăsit vigoarea și intuiția din anii tinereții. Era însa mult prea târziu și abdicarea a survenit logic la 6 aprilie 1814, pe fondul unei puternice depresii. Cele O Sută de Zile  (20  martie  –  22  iunie  1815)  n-au  făcut decât să adauge o pagină de glorie și drama - tism legendei sale.     Un altfel de Napoleon...   Cu  excepția  mamei  sale,  Letizia  Ramolino Bonaparte (1749-1836), pe care Napoleon o venera, fe - meile nu au jucat un rol important în viața sa și nici unul în luarea deciziilor politice. Fără a fi un misogin absolut, împăratul considera menirea femeii redusă la organizarea casei și la creșterea copiilor. Așa se și ex - plică aversiunea pe care o nutrea față de femeile cu preocupări intelectuale, de genul doamnei de Stäel.    Letizia Ramolino  Bonaparte (1749-1836)   Joséphine de Beauharnais (1763-1814)   Inițierea sexuală a viitorului împărat a avut loc pe 22 noiembrie 1787, la Paris, în compania unei pros - tituate din rău-famatul cartier Palais Royal. In 1795, se logodește cu Désirée, viitoarea soție a lui Bernadotte și regină a Suediei. Un an mai târziu, se căsătoreste cu Joséphine de Beauharnais , o aristocrată frivolă cu destule aventuri amoroase la activ, continuate de altfel și în prima parte a mariajului. Scrisorile înflăcărate pe care tânarul general i le trimite din Italia proaspetei sale mirese sunt mai degrabă expresia unor redescoperite dorințe  carnale  decât  manifestarea  unei  iubiri  pro - funde. Va rămâne însă atașat de ea și o va încorona îm - părăteasă  în  1804,  în  pofida  opozitiei  familiei  sale. Divorțul va surveni în 1809, motivul fiind sterilitatea Joséphinei.    Maria-Luiza de Habsburg (1791-1847)   Cea de-a doua soție, arhiducesa Maria-Luiza de Habsburg (1791-1847), îi va dărui fiul mult dorit, procla - mat încă din leagăn rege al Romei (1811). Napoleon al II-lea va muri tânăr, în 1832, purtând titlul de duce de Reichstadt .    S-a întâlnit cu Maria Walewska, în vârstă de 18 ani şi măritată, probabil la o serată în Varşovia, în 1807, căreia îi scrie după aceea: “Numai pe dumneata te-am văzut, numai pe dumneata te doresc. Dă-mi repede un răspuns, care să-mi domolească focul care mă mis - tuie!”. Fata nu a răspuns iniţial provocării, pentru că o aventură  cu  împăratul  contravenea  principiilor  sale morale. Naţionaliştii, care sperau la o refacere a statu - lui polonez prin intermediul lui Napoleon, o forţează să-i  cedeze  Impăratului. Aşa  că  petrece  mai  întâi  o seară cu el, plângând, apoi din ce în ce mai mult timp. În mod surprinzător se naşte o iubire profundă. “Era o femeie  fascinantă,  un  înger”,  o  descrie  Napoleon fratelui său Lucien: “Se poate spune că avea un suflet la fel de frumos ca şi chipul”. Dar în loc să oficializeze relaţia, împăratul decide ca următoarea căsătorie nu numai să-i asigure urmaşi, dar şi să întărească pacea şi să-l ridice pe treptele vechilor case domnitoare eu - ropene.    Bibliografie: -Tarle, E. V. -  Napoleon , Ed. pentru Literatură Univer - sală, București, 1964; - Michelet, Jules - Istoria Franței , Ed. Biblioteca pen - tru toți, București, 1973; - Eminescu, Gh. -  Napoleon Bonaparte , Ed. Acade - miei, București, 1986.   Andra Stelescu - clasa a XII-a D     Constantin Brâncuși   (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris)  A fost un sculptor român și are contribuții  covârșitoare  la  înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculp - tura contemporană.  Constantin  Brâncuși  a  fost ales  postum  membru  al  Academiei Române. Francezii îi scriu numele și pronunță  Brancusi. Constantin  este  al  șaselea  copil  al  lui Nicolae și Mariei Brâncuși. Prima clasă primară o  face  la  Peștișani,  apoi  continuă  școala  la Brădiceni.  Copilăria  este  marcată  de  dese plecări de acasă și ani lungi de ucenicie în ate - liere de boiangerie, prăvălii și birturi. În Craiova, în timp ce lucra ca ucenic, își face cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălie. Găsind că ar fi de cuviință ca să dez - volte aceste abilități, el se înscrie cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova.   Până  în  1914,  participă  cu  regularitate  la  expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile  Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnișoara Pogany. În 1914, Brâncuși deschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoacă o enormă senzație. Colecționarul ameri - can John Quin îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existență materială prielnică creației artistice.     material realizat de eleva  Raluca Florentina Larion - clasa a XI-a E   B r â n c u ș  i . . .   La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncuși au constat mai ales din reprezen - tări clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 și 1907 este caracterizată de o acumu - lare sensibilă cunoștințe și îndemânare, dar și de căutarea a diferite soluții de modelare a materialelor. După1905, viziunea artistului a devenit mai clară și mai puternică. Ca o con - secință imediată, transformarea structurii  operei sale a suferit o evoluție rapidă.  ECORȘEUL  1909 SUPLICIU 1906   Din  1963  până  azi  au  apărut  în  toate părțile lumii peste 50 de cărți și monografii și mii de studii și articole despre Brâncuși, sta - bilind în mod definitiv locul lui ca artist genial și chiar ca „ unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor ” (Jean Cassou).  În  1937  cunoscutul  sculptorHenry Moore scria: „ Brâncuși a fost acela care a dat epocii noastre conștiința formei pure ”. Mai aproape de noi, Frank Gehry indică cu pre - cizie influența pe care marele sculptor român a avut-o asupra sa.     c   ă   r   ț   i     c   i   t   i   t   e   . . .   Testamentul politic al lui Adolf Hitler, publicat cu numai câteva zile înaintea căderii celui de-al treilea Reich, pentru posteritate, reprezintă crezul politic a lui Hitler, poziţia sa faţă de poporul german atât de cumplit încer - cat în momentul înfrângerii. Spre deosebire de stilul propagandist pe  care  l-a  adoptat  de-a  lungul  „domniei” sale, sau a dominaţiei lui, în acest testament apare omul-conducător, încercând să explice, sa pună în valoare ceea ce considera că nu a putut spune altfel. Testamentul politic a fost întocmit pe 29 aprilie 1945, de secretara lui Hitler în timp ce  acesta  îî  dicta,  în  buncărul  în  care  el  şi noua lui soţie, Eva Braun, au stat ascunşi. Acest testament la care au fost martori: Min - istrul Propagandei Dr. Joseph Goebbels, Min - istrul  Partidului  National-Socialist  Martin Bormann şi colonelul Nicholaus von Below (care la scurt timp după publicarea testamen - tului s-au sinucis) cuprinde 2 părţi: testamen - tul politic şi ultima dorinţă a acestuia.     „Ultima dorinţă” a lui Hitler a fost un scurt document semnat la 29 aprilie, odată cu „Tes - tamentul Politic”.  În  acest  document  erau  prezentate câteva lucruri şi anume: • a  recunoscut  mariajul  cu  Eva  Braun, dar nu i-a făcut public numele şi că preferă să moară decât să capituleze; • colecţia  de  artă  pe  care  o  deţinea  a cerut  să  fie  donată  unui  muzeu  din  oraşul natal Linz ; • obiectele cu valoarea sentimentală sau necesare pentru a duce o viaţă modestă au fost date rudelor;  • toate celelalte lucruri aflate în posesia lui, au fost donate Partidului Naţional Socia- list al Lucrătorilor; • Martin  Bormann  a  fost  numit  execu - torul acestui document. În  testamentul  politic,  Hitler  a  reluat anumite aspecte din lucrarea sa de căpătâi „Mein  Kampf”,  dar  şi  anumite  reafirmări  a poziţiei sale politice şi justificaţiile anumitor acţiuni pe care le-a mai susţinut şi înainte. Pe lângă acestea, Hitler a lăsat câteva indicaţii pentru  guvernul  Germaniei  şi  a  Partidului după  moartea  lui.  A  inclus  în  testament  şi multe afirmaţii cum că el nu a instigat nicio - dată la război cu celelalte naţiuni, dând din nou vina pe evrei de începerea războiului. Un alt aspect care reiese din testament este despre succesorul lui Hitler la condu- cerea Germaniei. În primă fază, l-a desemnat pe mareşalul Hermann Göring ca succesor în eventuala  sa  moarte,  dar  l-a  concediat  din partid  şi  i-a  luat  drepturile  de  succesor deoarece  a  cerut  să  îî  fie  înmânată  condu- cerea cu câteva zile mai devreme. În  locul  acestuia,  Hitler  l-a  numit  pe amiralul Karl Donitz preşedintele Reich-ului şi comandantul suprem al armatei.  “ ,, Excluzând  orice  sentiment  de  ură rasială,  e  de  dorit  ca  nicio  rasă  să  nu  se amestece cu alte rase. Metisajul sistematic, fără a-i nega reuşitele întâmplătoare, nu a dat niciodată  rezultate  bune.  Dorinţa  de  a  se menţine pură este o dovadă a vitalităţii şi a sănătăţii unei rase. În plus, e firesc ca fiecare să aibă orgoliul rasei sale, ceea ce nu implică niciun dispreţ la adresa celorlalţi .” Adolf Hitler   Ciprian Pricope a XII-a D     c   ă   r   ț   i     c   i   t   i   t   e   . . .   <<...Astfel de informații de natură ,,se - cretă”,  de  care  m-am  lovit  în  ,,cercetările” mele, am prezentat pe scurt în cartea mea. Pe lângă acestea m-am zbătut între neputința în - spăimântătoare pe care o resimt împreună cu generația mea - și de care mulți se ascund în curentul  NON-FUTURE  -  și  între  îndemnul provocator de a opune puterii acestei nebunii legi spirituale cunoscute din bătrâni și căi de cunoaștere (și asta întrun mod revigorant, ne - falsificat și îndrăzneț). Editor  și  autor,  noi  trebuie  doar  să trezim  și  să  provocăm;  numai  generația tânără poate schimba această omenire împot - molită de pe zguduita noastră Terra Mater. Pentru  că  am  fost  avertizat  de  mai multe  ori  să  nu  pornesc  la  drum  împotriva puterilor instituite, vă trimit manuscrisul meu fără semnătura expeditorului, în speranța că veți fi la fel de încântat de acest subiect și îl veți publica sub seudonimul de mai jos. Doresc  acestei  cărți  popularitate  și succes sub binecuvântarea grijulie a forțelor spirituale...>>  Jan van Helsing   Peste  500  de  personalități  din  toate sferele de activitate: conducători și domnitori din evul mediu românesc; ierarhi ai cultelor religioase; comandanți militari și demnitari; oameni  de  cultură  și  artă  români  și  străini care au activat pe teritoriul românesc; soții și fiice de domni și dregători. Opt secole de istorie românească. Un instrument de lucru și o sursă de informare necesare pentru ora de istorie.                                                                                pagină realizată de elevul Andrei Acrîșmăriței - clasa a XII-a A     MONUMENTE ALE ARHITECTURII MEDIEVALE ROMÂNEȘTI   1. Cetatea  Neamțului  Este o cetate medievală din Moldova, aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț  (în  nord-estul  Romaniei).  Ea  se  află  pe stanca  Timuș  de  pe  Culmii  Pleșului  (numită  și Dealul  Cetății),  la  o  altitudine  de  480  m  și  la  o înălțime de 80 m față de nivelul apei Neamțului. De aici, strajuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trecea peste munte, în Transilva - nia.  Cetatea Neamț facea parte din sistemul de for - tificații construit în Moldova la sfarșitul secolului al  XIV-lea,  în  momentul  apariției  pericolului otoman.  Sistemul  de  fortificații  medievale cuprindea  asezări  fortificate  (curți  domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de iă - portanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri  de  piatră,  valuri  de  pământ  sau  având șanțuri adânci. Cetatea Neamț a fost construită în timpul domniei  lui  Petru  I  Mușat  (1375-1391),  ea  fiind menționată pentru prima dată la 2 februarie 1395, în timpul expediției regelui Sigismund de Luxem - burg  al  Ungariei,  asupra  Moldovei(fiind,se pare,asediată de către acesta), apoi  a fost fortifă - cată în secolul al XV-lea de catre Ștefan cel Mare (în anii 1475-1476), fiind din nou asediată, în 1476, de  către  sultanul  otoman  Mahomed  al  II-lea „Cuceritorul”, fără succes însă. In 1691, cetatea a fost asediată din nou de către  regele  polon  Ian  Sobieski.  Puținii  ostași moldoveni s-au apărat cu eroism dar au trebuit, în final, să se predea. Cetatea avea apoi să fie dis - trusă parțial în secolul al XVIII-lea (1718) din or - dinul domnitorului Mihail Racoviță. Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea, Cetatea Neamț devine un simbol al istoriei glo - rioase a poporului român. Costache Negruzzi a descris asedierea cetății de către oștile lui So - bieski în povestirea "Sobieski și românii" (1845), apoi Dimitrie Bolintineanu scris în 1857 poemul " Muma lui Ștefan cel Mare", fiind urmat și de alți scriitori.   În anul 1866 Cetatea Neamț a fost declarată monument istoric. În perioada 1968-1972 au fost efectuate lucrări de consolidare a zidurilor, sub conducerea arhitectului Stefan Balș, fără a recon - strui porțiunile de ziduri prăbușite. Cetatea Neamțului a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice în anul 2004 și reabilitată între anii 2007-2009, ea fiind, în prezent, un impor - tant obiectiv istoric și turistic al Romaniei.   2. Castelul Corvineștilor (Hunedoara)  A fost ridicat in secolul al XV-lea de către Ioan(Iancu) de Hunedoara(voievod al Transilvaniei si guvernator al Ungariei) pe locul unei vechi în - tărituri,  pe  o  stânca  la  picioarele  careia  curge pârâul Zlasti. Este o construcție impunătoare, în stil gotic, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjon. Acoperișurile  edificiului  sunt    înalte  și acoperite cu țiglă policromă.     Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite  proprietăți  ale  lui  Ioan  de  Hunedoara. Costrucția a cunoscut în timpul acestuia însem - nate transformări, servind atât drept punct strate - gic  întărit,  cât  și  drept  reședință  feudală.  Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat  înfățișarea,  îmbogățindu-l  cu  turnuri, sali și camere de onoare. Galeria și donjonul - ul - timul turn de apărare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum și Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrano, un vestit calugăr de la curtea castelului) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părti ale construcției. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare încăpere de recepții), Turnul buzduganelor, Bastionul alb care servea drept depozit de alimente și Sala Di - etei, având medalioane pictate pe pereți (printre ele  se  găsesc  și  portretele  domnilor  Matei Basarab  al  Țării  Românești  și  Vasile  Lupu  al Moldovei). În aripa castelului numită Matia se mai deslușește, destul de vag, o pictură referitoare la legenda despre corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de Hunedoara (Corvini). În prezent, castelul a fost transformat în muzeu și redat circuitului turistic (zeci de mii de turiști anual îi trec pragul).    3.Catedrala Sfantul Mihail din Alba   Catedrala Romano-Catolica Sfantul Mihail, situată în cetatea Alba Iulia, este cel mai valoros monument de arhitectură  romanică din spațiul românesc,  o  adevarată  capodoperă,  de  aceași vârstă cu celebra Catedrală Notre-Dame de Paris. Construcția edificiului a început în secolul al XI- lea, a continuat în secolele următoare și se pare că la elaborarea planurilor iniţiale a contribuit şi celebrul arhitect francez Villard de Honnecourt. De-a lungul secolelor, ea a servit drept   catedrală a Episcopiei Transilvaniei, iar de la Con - cordatul  interbelic  dintre  Romania  și  Sfântul Scaun(Vatican) servește drept catedrală a Epis - copiei Romano-Catolice de Alba Iulia. In nava laterala de sud se află sarcofagul lui Ioan de Hunedoara, guvernator al Ungariei, cel al fiului  sau,  Ladislau  de  Hunedoara,  iar  în  nava nordică se află sarcofagul reginei Izabella și cel al lui  Ioan  Sigismund  Zapolya,  primul  Principe  al Transilvaniei și Rege (titular) al Ungariei. In absida navei  laterale  nordice  pot  fi  observate  câteva fresce din epoca Renașterii. Lăcașul deține două recorduri  la  nivel  național:  este  cea  mai  veche catedrală din țară, și, de asemenea, cea mai lungă catedrală din Romania (81,35 m în ax).   Bibliografie:  www.wikipedia.ro                                          www.biserici.org  Articol realizat de eleva         Madalina–Georgiana Stan clasa a IX-a A     Uniunea Europeană şi Drepturile Omului Drepturile omului în U.E. Deşi situaţia drepturilor omului în U.E. este bună, nu ne putem opri aici. Uniunea Euro - peană sprijină eforturile de combatere a rasis - mului, xenofobiei şi altor tipuri de discriminare bazate pe religie, sex, vârstă, handicap sau ori - entare sexuală, acordând o atenţie deosebită respectării drepturilor omului în materie de azil şi imigrare. U.E. are o lungă tradiţie în a primi pe teritoriul său cetăţeni din alte ţări (fie că vin să caute un loc de muncă, fie că îşi părăsesc ţara din cauza războaielor sau a persecuţiilor). Combaterea discriminării Prin Programul pentru ocuparea forţei de muncă şi solidaritate socială (PROGRESS), U.E. finanţează o serie de activităţi menite să combată rasismul şi xenofobia în interiorul graniţelor sale. Aproape un sfert din bugetul de 743 de milioane de euro alocat programului PROGRESS este consacrat combaterii discrim - inării. U.E. a creat şi o Agenţie pentru Drepturi  Fundamentale (FRA). Printre priorităţile politice ale U.E. se numără eforturile în direcţia stopării traficului de per - soane, în special femei şi copii. Au fost derulate o serie de programe transfrontaliere destinate combaterii traficului de persoane, în colaborare cu ţările candidate şi cu cele învecinate din sud- estul Europei.    http://www.europainfo.ro/ http://europa.eu/pol/rights/index_ro.htm “Istorie” Manual pentru cls. a X-a ,  Editura “Corint”     Articol realizat de: Andra Bosoiu Ștefania Haiduc Cătălina Matei clasa a XI-a F     CLEPSIDRA   cercul de istorie al Colegiului Economic  ,,Mihail Kogălniceanu,, Focșani   Între activităţile extracurriculare desfăşurate în şcoală, cercul de istorie Clepsidra ocupă un loc important, având o valoare instructivă şi formativă deosebită. Activitatea desfăşurată în cadrul cercului de istorie este strâns legată de procesul de învăţământ, elevii având posibilitatea să aprofundeze cunoş- tinţele primite la orele de curs, să le descopere înţelesuri noi, să le integreze în ansamblul informațiilor pe care le au, să-şi însuşească tehnicile de cercetare ale ştiinţei istorice, să-şi formeze deprinderi de in - vestigare şi de elaborare de referate pe teme de istorie, să colecţioneze documente sau vestigii arheo - logice în vederea cunoaşterii istoriei locale, să elaboreze materiale didactice, hărţi istorice, planşe, să participe la întâlniri cu personalităţi din diverse domenii, cu istorici şi cu participanţi la mari evenimente ale istoriei naţionale, să vizioneze filme istorice, să amenajeze un muzeu şcolar, să organizeze concursuri, spectacole şi sărbătorirea unor aniversări ale istoriei naţionale şi universale. Înfiinţat în anul şcolar 1992-1993, “Clep - sidra” a devenit un nume de referinţă în peisajul cultural-ştiintific al Colegiului Economic Focşani, rezonând permanent la dorinţa generaţiei adoles - centine de a se aproapia de istoria neamului româ - nesc,  privit  din  perspectiva  integrării  în universalitate. Activitatea Cercului de Istorie a fost gândită şi proiectată în consonanţă cu legendarul ţinut al Vrancei şi cu ecourile pline de patriotism ale Focşaniului, oraş al Unirii de la 1859. Incărcă - tura istorică a timpurilor cu rezonanţa de mândrie naţională se reflectă, nu întâmplător, şi în alegerea ca  patron  al  Colegiului  pe  marele  unirist  Mihail Kogălniceanu. Atracţia pentru cercul de istorie a crescut cu fiecare an. Elevii au descoperit valentele formative ale activitătilor de dezbateri, participând cu interes atât la întalnirile cu profil ştiintific, cât şi la  cele  aniversare.  Cercul  a  fost  coordonat  cu onoare, între anii 1992 şi 2010, de către distinsa  d-nă profesor Elizia Lefter. Obiectivul central a fost glorificarea  momentelor  importante  ale  istoriei neamului românesc.    Planurile  tematice  anuale  înscriu  repere antrenante, primite cu mare deschidere de cola- boratorii Cercului:  Parteneriatul  cu  reprezentantii  Comunitătii evreilor  focsăneni-prezenţa  în  mijlocul  elevilor  a supravieţuitorilor Holocaustului a convins elevii prin emoţia evocărilor că asemenea episoade dramatice nu trebuie să revină niciodată în viaţa oamenilor. Parteneriatul cu Muzeul de Istorie al Vrancei, a constituit o initiativă benefică la completarea lecţi - ilor de istorie. Parteneriatul cu Direcția de Cultură și Protejarea Patrimoniului Cultural. Întâlnirile cu veteranii de război au produs de fiecare dată emoţii de neuitat. Implicarea Catedrei de Informatica, coordonată de profesorul Bogdan Ciubotaru, a conferit acti- vitătilor modernitate si noi deschideri: “Info-Isto - ria”, “Eroi români în cimitirile lumii”,etc. Depuneri  de  coroane  la  Monumentul  Eroilor, prilej de aduceri aminte cu rezonanţe patriotice.     Cercul  de  istorie  CLEPSIDRA funcționează  la  nivelul  unităţii  şcolare,  în cadrul  Colegiului Economic ,,Mihail Kogăl - niceanu,, Focşani, cu elevii care manifestă în - clinaţii şi  interes deosebit pentru ceretarea şi cunoaşterea istoriei. Între activităţile extracurriculare desfăşu - rate în şcoală, cercul de istorie ocupă un loc important, având o valoare instructivă şi for - mativă deosebită pentru toţi membrii ei.  Activităţile desfăşurate în cadrul cercului de istorie sunt organizate în afara planului de învăţământ  şi  a  curriculumului  şcolar,    dar sunt strâns legate de procesul de învăţământ, elevii având posibilitatea: ☻să aprofundeze cunoştinţele primite la orele de curs, să le descopere înţelesuri noi, să le integreze în ansamblul informațiilor pe care le au; ☻să-şi însuşească tehnicile de cercetare ale ştiinţei istorice, să-şi formeze deprinderi de investigare şi de elaborare de referate pe teme de istorie; ☻să colecţioneze documente sau vestigii arheologice în vederea cunoaşterii istoriei lo - cale; ☻să elaboreze materiale didactice, hărţi is - torice, planşe; ☻să participe la întâlniri cu personalităţi din diverse domenii, cu istorici şi cu partici - panţi la mari evenimente ale istoriei naţionale; ☻să vizioneze filme istorice; ☻să amenajeze un muzeu şcolar; ☻să organizeze concursuri, spectacole şi sărbătorirea  unor  aniversări  ale  istoriei naţionale şi universal; ☻să publice articole şi comunicări ştiinţi - fice într-o revistă proprie.   consemnat de elevul Marius Condruz  clasa a XII-a A     2011   Elevii clasei a XI-a A, îndrumaţi de pro - fesor Cristea Dorin, au participat la o amplă activitate  cultural-artistică  dedicată  ,,Unirii principatelor  Române,,  la  Muzeul  Unirii Focşani.  Activităţile  s-au  derulat  în  cadrul parteneriatului  dintre:  Colegiul  Economic ,,Mihail Kogălniceanu”, Colegiul ,,Al.I. Cuza”, Liceul Pedagogic ,,Spiru Haret” şi Liceul de Artă ,,Gh. Tattarescu” Focşani.  Subiectul  prezentat  de  către  elevii colegiului nostru a fost ,,Mihail Kogălniceanu – om politic şi diplomat,,. S-a remarcat con - tribuţia ştiinţifică al elevilor: Ciobotaru Ştefa - nia, Pătraşcu Andreea, Paca Ionelia, Iordache Elena, Iorga Dinu, Acrîşmăriţei  Andrei Ionuţ, Ciubotaru Daniel.     În cadrul parteneriatului interliceal, în Sala Mare a Inspectoratului Şcolar Vrancea, s-a desfăşurat un concurs cu tematica: ,, 24 ianuarie – Unirea Princi - patelor  Române”.  Au  participat  elevii  de  la  C.N.Cuza,  Liceul  Pedagogic  și Colegiul Economic . La acest concurs elevii colegiului nostru au obţinut urmă - toarele premii:    Son Andrada – Premiul I  Găloiu Mădălina – Premiul II  Iancu Dan Silviu – Premiul III   C  O  N  C  U  R  S   I  N  T  E  R  L  I  C  E  A  L     ZILELE MUNICIPIULUI FOCŞANI   În data de 8 iulie 2011, la Teatrul Municipal Focşani, a avut loc Concursul interliceal ,,Focşanii, oraşul de pe Milcov,,. Echipajul Colegiului Economic, participant la concurs, s-a compus din elevii: Ciobotaru Ştefania, Pătraşcu Andreea, Iordache Elena, Neaţă Alexandru şi Condruz Marius.  Premiul obţinut a fost  MENŢIUNE. Au câştigat: experienţă, spirit de competiţie şi cadouri în produse şi bani. Felicitări organizatorilor şi participanţilor!   material realizat de eleva  Andreea Pătrașcu, clasa a XII-a A     Colectivul de redacție:   Bogdan Gurgu - a XII-a A Florin Hulubă - a XI-a B Andrada Son - a XII-a B Mădălin Hogea - a XI-a D Ciprian Pricopie - a XII-a D Florentina Raluca Larion - a XI-a E   profesori coordonatori:   Dorin Cristea Viorel Amăricăi